vineri, 22 iunie 2012

Luna 19 / 1 an & 7 luni

...
Aproape că n-aş scrie nimic despre această lună, pentru că vrem să uităm prin ce am trecut. Dănuţ a fost mai mult bolnăvior şi am stat internaţi, în două serii, prin spitale. Am retrăit, ca mamă, temerile de la început, când mă simţeam neputincioasă, nepregătită să fac faţă situaţiei. Iniţial am refuzat să cred, rugându-mă să nu fie decât un coşmar din care să ma trezesc a doua zi. Dar a fost realitate! Şi am fost nevoită să o accept, pentru a-l ajuta pe copilul meu. Am înţeles că a fi părinte înseamnă nu doara te bucura de copilul tău şi a-l îngriji cum poţi mai bine, ci, mai ales, a împărţi cu el TOTUL, şi bine, şi rău, iar la nevoie a-i  alina suferinţa cu zâmbetul pe buze! Părintele trebuie să fie actorul perfect!
În fine, să opresc lamentările...
Voi consemna totuşi, sumar, ce am apucat să observ luna aceasta în evoluţia copilului meu:
În limbajul activ, s-au înscris cuvintele: "ga-ta", "mau" [miau], "gou" [gol], "Tu-tu" ["Tu-ti-tu", un site cu filmuleţe ce arată cum se confecţionează jucării], "Ba-bu" ["Bubble up", un cântecel al lui Gummy Bear]. Limbajul pasiv este mult evoluat şi ne înţelegem de minune! Of, Doamne, a fost aşa cuminte în spital! I-am vorbit ca unui om mare şi ma asculta atent, confirmând ("da...., da....").
Nu ştiu ce aş mai putea consemna. Am stat destul de mult timp imobilizaţi în paturile din spital, plimbările pe afară au fost restricţionate, aproape anulate. N-am interacţionat decât cu doctori şi asistente, care l-au admirat. Dar ce folos?! Nu vreau să mai ajungem vreodată acolo!
La sfârşitul acestei luni, suntem trişti, şi eu, şi tati lui Dănuţ..., trişti pentru ce-a fost, dar fericiţi că a trecut totul cu bine şi fericiţi pentru că-l avem pe Dănuţ!

marți, 22 mai 2012

Luna 18 / 1 an & 6 luni

O altă lună frumoasă se încheie, lăsându-ne mai bogaţi... cu noi achiziţii, experienţe şi emoţii.
Băiatul nostru vesel şi mereu curios şi- a însuşit alte câteva cuvinte: "pa-ce" [place], "na-ni" / "na-na", "a-pa", "di-dii" [dinţii], "tuut" [şut], "du-du" [minge (ciudată asociere!)], "ca-ca", "gâ-di", "ui-te", "di" [doi], "tei" [trei]. Deşi ultimele două cuvinte notate nu sunt folosite conştient, cu semnificaţiile corespunzătoare, cred că se conturează în "căpşorul" lui Dănuţ conceptul de numărătoare. Îi place să "numere" obiectele de acelaşi fel, scoţându-le din cutii şi reaşezându-le în timp ce spune "di", "tei"... Adoră pentru acestă "activitate" cleştii de rufe! Şi adoră, de asemenea, să o ajute pe mami la întins rufele pe sârmă, fiind prilej de numărat cleşti.
Mami are, de altfel, ajutor de nădejde în multe treburi casnice, cu Dănuţ: băiatul îşi scoate singur din noptieră suportul de biberon, până să ajungă mami cu lăpticul; şterge praful când prinde o cârpă sau un şerveţel sau şterge apa care s-a vărsat pe jos; vrea să dea cu mătura, dar nu prea are acces la ea... Este surprinzător cum înregistrează toate gesturile noastre şi le imită! Tot prin imitaţie, încearcă să mănânce singur, să se pieptene, să-şi pună căciuliţa, să se îmbrace şi să se dezbrace, dar mai are încă, fireşte, nevoie de ajutor! Mai amuzant este când imită mişcări de dans, de la noi sau din primele lui "videoclipuri" (cu Gummy Bear)!
În ceea ce priveşte socializarea, s-a rezolvat de la sine teama faţă de ceilalţi copii şi faţă de străini. Acum Dănuţ împarte jucăriile cu vecinii de cartier şi "vorbeşte" fericit cu ei, pe limba lui. A învăţat să dea şut în minge şi joaca de afară a devenit mult mai interesantă. Deja am sortat jucărille, având unele speciale pentru afară: mingi, maşinuţe de tras, jucării de împins, găletuşă şi forme pentru nisip.
Şi uite aşa am ajuns la jumătatea celui de-al doilea anişor! Puiul de om creşte şi ne bucură în fiecare zi!

duminică, 22 aprilie 2012

Lunile 16, 17 / 1 an & 5 luni

Timpul zboară, iar băiatul nostru parcă prinde aripi... Este din ce în ce mai îndemânatic, mai curios, mai perspicace, mai pregătit pentru viaţă! Nu mă pot abţine în a-l lăuda... Îl ador! El este TOTUL pentru mine acum, depind de el mai rău decât depinde el de mine; este "sufletul meu", cum îi spun în fiecare seară...
Dar să trecem peste laude şi emoţii şi să consemnăm "progresele" acestor luni:
Dănuţ vorbeşte, vorbeşte şi iar vorbeşte. Când pe "limba lui", când pe "a noastră", toată ziua vorbeşte, modulând vocea în funcţie de trăirile pe care le are. În limbajul activ s-au înscris cuvintele: "pa-pa", "bau" / "bau-bau", "cuţu", "mă" / "măi", "ba-vo" [bravo], "Ci-ci" [elefantul Cici, un personaj de cântec], "nu"! În plus, a început să repete cuvinte după noi, atunci când vrea şi cum vrea!
Surprinzătoare este şi îndemânarea motrică, pe care ne-o demonstrează în fiecare zi: înfiletează capace; aruncă şi rostogolesşte mingea; "conduce" în toată regula maşinuţa proprie, virând la dreapta, la stânga, trecând praguri sau alte hopuri; trage cu putere de lucruri şi se trage în braţe; suflă şi fluieră din fluier; alaergă stângaci.
Pe plan emoţional, lunile acestea a manifestat o anumită reţinere faţă de străini, inclusiv faţă de alţi copii, "ascunzându-se" deseori la picioarele lui mami. Dar, cu răbdare şi delicateţe, vom învinge şi această teamă! Tot acum a învăţat să ne îmbrăţişeze... Şi nu găsesc cuvinte pentru a descrie ce simte un părinte atunci când e îmbrăţişat de puiul lui!
La sfârşitul acestei luni, ne simţim copleşiţi de emoţii şi de nerăbdare, imaginându-ne câte clipe extraordinare vom împărtăşi în continuare cu băiatul nostru. Să ai un copil este, pur şi simplu, o minune!

miercuri, 22 februarie 2012

Luna 15 / 1 an & 3 luni

Dănuţ devine tot mai mult o persoană, cu propriile-i gânduri şi dorinţe, pe care şi le afirmă cu hotărâre şi bucurie! Ne depărtăm tot mai mult de "bebeluşenie"... Nici chipul nu-i mai este al unui bebeluş, ci al unui "om în miniatură", simpatic foc! Doamne, suntem îndrăgostiţi de copilul nostru! Să ne fie sănătos şi fericit în viaţă!
Luna aceasta ne-am dezvoltat limbajul, cel activ, căci Danuţ a început să folosească şi alte cuvinte cu sens. La cuvintele deja folosite până acum ("ma-ma", "ta-ta", "da", "pa", "e-te"), al căror înţeles s-a fixat între timp, s-au adăugat următoarele: "unde-e?", "ce-e?" [pronunţate legat], "Gâgă" [o jucărie] şi "baaaa..." [= barca]. Deci avem până în momentul de faţă 9 cuvinte în vocabular! 9 cuvinte cu sens, căci combinaţiile originale de sunete, fără înţeles, sunt mult mai multe, dintre ele evidenţiindu-se luna aceasta: "li-gă / li-gă" şi "bâ-di / bâ-di". E aşa haios când "vorbeşte pe limba lui", cu atât mai mult cu cât vrea să pară serios, schimbând "replici" cu noi sau cu alţi interlocutori. Şi mai dezvoltat este limbajul pasiv, Dănuţ înţelegând aproape tot din ce vorbim cu el: nume de obiecte, numele jucăriilor, acţiuni ("păpăm", "căutăm" - "Unde e capacul?", "apasă"....), hăinuţe, părţile corpului etc.
Dintre părţile corpului, ne arată năsucul, deşi nu-l nimereşte întotdeauna cu degeţelul. Nici linguriţa cu păpică nu ajunge întotdeauna în guriţă, iar uneori este înlocuită cu degeţelele, dar este de consemnat interesul pentru autoalimentare / dorinţa de a se hrăni singur... sau de a o hrăni pe mami. Degeţelele "exploratoare" sunt acum şi mijlocul de a arăta spre obiectul dorit... Şi ce supărare, of!, când nu înţelegem exact ce vrea! Grea trebuie sa fie şi viaţa de copil la 1 an!
Tot acum băieţelul nostru drag a învăţat să aplaude şi... "să dea guriţa la pupat!", într-o inocentă şi inegalabilă dovadă de iubire!!!
Ar mai fi de notat şi de apreciat evoluţia mersului. Dănuţ merge în două picioare din ce în ce mai sigur şi mai rapid, aproape că aleargă. Luna aceasta a învăţat să se şi aplece, din mers, pentru a ridica un obiect, fără niciun sprijin, şi tot acum a găsit forţa să apese pe jucăriile din cauciuc pentru a le face să piuie.
Sper că nu am uitat nimic important. Băiatul meu a devenit cel mai preţios şi interesant "obiect de cercetare". Şi nu va înceta niciodată să fie, atât pentru mine, cât şi pentru tatăl lui, subiectul "la ordinea zilei"!

duminică, 22 ianuarie 2012

Lunile 13-14 / 1an & 2 luni

Şi am început al doilea anişor de viaţă..., cu noi achiziţii şi progrese!
Dănuţ merge!!! Ce poate fi mai incitant pentru un pui de om care caută neîncetat să ne imite, să facă şi să fie ca noi?! Şi ce poate fi mai emoţionant pentru părinţii lui?! În a 14-a lună de viaţă, în pragul sărbătorilor de iarnă, îngeraşul nostru ne-a surprins făcând singurel câte 10-12 paşi, chemat sau din proprie iniţiativă! După aceste "scurte deplasări", exersate câteva zile, a venit minunea: Dănuţ "a plecat"... şi nu s-a mai oprit până n-a ajuns dintr-un colţ al camerei în altul şi înapoi! Iar de atunci dă ture prin casă, neîncetat şi neobosit, cu mâinile ridicate (să-şi ţină echilibrul!), cu zâmbetul pe buze şi cu ochii sclipind de bucurie... Când se apropie de noi, grăbeşte paşii şi, nerăbdător, "se aruncă" în braţele noastre, aşteptând felicitările! Când simte că-şi pierde echilibrul, caută sprijin şi, dacă nu găseşte nimic de care să se ţină, se trânteşte în genunchi sau în funduleţ râzând. Cu toată "prudenţa" lui, a luat şi câteva căzături..., dar nu s-a descurajat.  Doamne ajută să trecem cu bine şi de asta, iar paşii pe care învaţă să-i facă acum să-l poarte toată viaţa pe drumuri fericite!
Tot în privinţa mişcării, merită consemnat că Dănuţ a învăţat să urce şi să coboare din pat (patul nostru!). Pentru noi e foarte haios! Dar pentru el este o realizare importantă: un alt pas câştigat în dobândirea independenţei personale!
Progrese a înregistrat puiul nostru şi în privinţa jocului; se joacă mult mai frumos, e mult mai interesat şi concentrat când se joacă, "combinând" jucăriile. Acum au început să-l atragă şi cuburile, pe care le poate îmbina sau aşeza unul peste altul.
Ceea ce am mai observat şi ne-a frapat efectiv în evoluţia băieţelului nostru este limbajul pasiv. Ne-am dat seama că înţelege foarte multe cuvinte din cele pe care noi le folosim fecvent: dormitor, oglindă, pat, dincolo, baie, baveţică, perniţă, telefon, telecomandă, numele jucăriilor etc. De aceea "răspunde" cu uşurinţă la comenzi de genul: "Hai la baie!", " Pune aici!", "Du-te la oglindă!", "Du-te la tati în dormitor!", "Dă-i perniţa lui mami!", "Apasă pe buton!", "Punem jucăriile în cutie!", "Hai să dansăm!", "Hai să bei apă!", "Vino să te şterg la guriţă!", "Ţine guriţa închisă!", "Du-i lui tati telefonul!", "Căutăm telecomanda!" etc.
La sfârşitul acestor luni suntem de-a dreptul fericiţi, căci a fi părinte... este o binecuvântare!

marți, 22 noiembrie 2011

Luna 12 / 1 an

Cât am aşteptat şi acest "prag", luna 12, şi iată-l trecut, cu bine!
Luna aceasta Dănuţ a făcut primii paşi nesusţinut şi nesprijinit de nimeni şi de nimic. Iniţial  ne-a surprins stând câteva secunde în picioare fără să se ţină de nimic, apoi, la câteva zile, a făcut un pas singurel, în pătuţ; la al doilea deja a căzut! Dar, la puţin timp după prima încercare, "a plecat" 3 paşi, cu braţele ridicate să-şi menţină echilibrul. Şi de atunci "mergem în paşi mărunţi", face singur 4-5 paşi de la o persoană la alta, de la o piesă de mobilier la alta, apoi cade şi râde! E aşa haios... şi fericit de noua lui realizare!
De când a descoperit "plăcerea mersului" şi facilităţile pe care i le oferă, în ciuda căzăturilor pe care le mai ia, bebe nu prea mai vrea să stea în pătuţ; ar sta întruna pe jos, cotrobăind peste tot. Sertare, noptiere, măsuţe... totul este la dispoziţia lui, caută şi cercetează curios, revoltându-se la interdicţii. Ne amuză tare când duce nervos mâna la spate (probabil instinctiv!) la auzul cuvintelor: "Nu! Nu e voie!"
Ne-a mai frapat spiritul de observaţie pe care se pare că l-a dezvoltat. Imediat observă un obiect nou dintr-un şir de obiecte cunoscute. Aşadar, şi memoria "lucrează": recunoaşte lucruri, persoane, jucării şi modul lor de funcţionare etc.
Ne mai lăudăm cu noi "cuvinte" înscrise în limbajul băieţelului nostru: "a-dat", "tat", "a-ia-ia", "na-na".
 Şi cu acestea se încheie "repertoriul" de 1 an al copilului nostru drag, care a învăţat în cursul acestui an: să vorbească, să meargă, să se joace, să mănânce, să se bucure şi să plângă, să chiuie şi să ţipe, să râdă in hohote şi să se încrunte, să tragă şi să arunce, să ciupească, să muşte şi să pălmuiască, să facă ordine şi dezordine, să imite, să asculte, să cerceteze..... El este Dănuţ al nostru la vârsta de 1 anişor! Iar aceasta este viaţa pe care a descoperit-o alături de noi! De când a venit pe lume, ne-am propus să-i demonstrăm că ceea ce "i se întâmplă", ceea ce va afla mai târziu că se cheamă "viaţă", este ceva frumos! Băiatul nostru să fie fericit! - este scopul nostru ca părinţi şi principala urare pe care i-o facem acum, la ceas aniversar. SĂ FIE MEREU FERICIT! (Indiferent ce-i va aduce această fericire!...)
La sfârşitul acestei luni şi la sfârşitul acestui prim an din viaţa copilului nostru, suntem surprinşi de viteza scurgerii timpului şi puţin nostalgici. S-a încheiat un an minunat, care a trecut "şi greu, şi repede", care ne-a schimbat complet şi definitiv, un an în care am fost "altfel" decât înainte, cu "alte" griji, preocupări şi bucurii..., anul în care am devenit părinţi! Suntem, de asemenea, încrezători şi plini de speranţă pentru viitor. E acelaşi sentiment minunat pe care l-am avut după prima zi şi prima noapte cu Dănuţ acasă: dacă am reuşit să trecem şi de acest "prag" înseamnă că ne descurcăm!
La mulţi ani, Daniel-Cristian!

sâmbătă, 22 octombrie 2011

Luna 11

Timpul trece şi aduce cu el schimbări... Ne apropiem cu paşi grăbiţi de primul anişor! Dănuţ nu va mai fi pentru mult timp BEBELUŞ, ci va deveni COPIL..., un copil minunat, COPILUL NOSTRU!
Luna aceasta ne-a adus alte realizări importante:
În primul rând, "am pornit-o la drum"... Şi ce drum lung avem! Bebe a început să păşească, susţinut. Se deplasează şi singurel, dar ţinându-se de ceva: de grilajul pătuţului, de canapea sau de o măsuţă. De la o zi la alta, aceste "plimbări" sunt din ce în ce mai rapide, mai lejere, mai sigure... Bineînţeles că o astfel de reuşită ne-a umplut sufletele de mândrie, şi nouă, şi lui... Dănuţ a fost atât de entuziasmat la primele încercări încât ar fi vrut să fugă pe propriile-i picioare! Aşadar, primii lui paşi (susţinuţi!) au fost foarte grăbiţi. Ne-a luat ceva timp să-i temperăm pornirea...
Mobilitatea tot mai bună pe care o deprinde bebeluşul nostru i-a permis acum să ne şi "danseze", imitându-ne mişcările. De altfel, începe să ne imite în multe gesturi. Şi e aşa haios!
O altă realizare şi frumoasă surpriză pentru noi este aceea că... Dănuţ ne-a strigat, asociindu-ne cuvintelor "ma-ma" şi "ta-ta"! Iniţial, am fost surprinşi, crezând că e o pură coincidenţă, dar ulterior ne-am convins: "mama" şi "tata" nu mai sunt pentru bebe simple jocuri de sunete, ci... cuvinte, cu sens! De altfel, tot mai multe cuvinte încep să aibă sens, Dănuţ înţelegând din ce în ce mai mult din ce vorbim... Întrebări precum "Unde-i maşinuţa?", "Unde-i căţeluşul?", "Unde-i tati?" îl fac să întoarcă fericit privirea spre "obiectele" numite. De asemenea, înţelegând ce-i spunem, răspunde la comenzi simple: "Ia jucaria!", "Du-te la broscuţă!", "Dă-i drumul!", "Hai la mami!", "Dă mânuţa!" (la îmbrăcat sau spălat!). Aşadar, comunicăm! Micul "vorbăreţ" al familiei intervine, foarte serios, în discuţiile noastre şi, supărat parcă de faptul că nu are prea multe "cuvinte" la dispoziţie, repetă ce ştie cu atâta înverşunare!! Noile combinaţii de sunete, folosite luna aceasta (pe lângă cele vechi, se înţelege), sunt: "do-do", "du-du", "da-du", "duo", "tu-tu", "tot", "(b)uf", "brrr", "trrr", "nu(o)"...
Progrese a înregistrat bebe şi în manevrarea obiectelor. Dacă până acum doar scotea jucăriile din cutie sau săculeţ, luna aceasta ne-a surprins punându-le la loc. Ce copil ordonat! Îl pasionează şi capacele cutiilor sau biberoanelor, pe care încearcă să le pună unde le e locul, dar nu are precizia mişcării pentru a reuşi. Oricum, şi intenţia contează! Puiul de om conştientizează rolul obiectelor, relaţia cauză-efect şi iată că... nu mai duce biberonul cu totul la guriţă, ci încearcă să-i înlăture capacul!
Şi aşa a mai trecut o lună, o lună cu multe împliniri, la sfârşitul căreia suntem fericiţi şi emoţionaţi..., căci mai avem un singur pas până la aniversarea primului anişor de viaţă.