Luna 12 / 1 an

Cât am aşteptat şi acest "prag", luna 12, şi iată-l trecut, cu bine!
Luna aceasta Dănuţ a făcut primii paşi nesusţinut şi nesprijinit de nimeni şi de nimic. Iniţial  ne-a surprins stând câteva secunde în picioare fără să se ţină de nimic, apoi, la câteva zile, a făcut un pas singurel, în pătuţ; la al doilea deja a căzut! Dar, la puţin timp după prima încercare, "a plecat" 3 paşi, cu braţele ridicate să-şi menţină echilibrul. Şi de atunci "mergem în paşi mărunţi", face singur 4-5 paşi de la o persoană la alta, de la o piesă de mobilier la alta, apoi cade şi râde! E aşa haios... şi fericit de noua lui realizare!
De când a descoperit "plăcerea mersului" şi facilităţile pe care i le oferă, în ciuda căzăturilor pe care le mai ia, bebe nu prea mai vrea să stea în pătuţ; ar sta întruna pe jos, cotrobăind peste tot. Sertare, noptiere, măsuţe... totul este la dispoziţia lui, caută şi cercetează curios, revoltându-se la interdicţii. Ne amuză tare când duce nervos mâna la spate (probabil instinctiv!) la auzul cuvintelor: "Nu! Nu e voie!"
Ne-a mai frapat spiritul de observaţie pe care se pare că l-a dezvoltat. Imediat observă un obiect nou dintr-un şir de obiecte cunoscute. Aşadar, şi memoria "lucrează": recunoaşte lucruri, persoane, jucării şi modul lor de funcţionare etc.
Ne mai lăudăm cu noi "cuvinte" înscrise în limbajul băieţelului nostru: "a-dat", "tat", "a-ia-ia", "na-na".
 Şi cu acestea se încheie "repertoriul" de 1 an al copilului nostru drag, care a învăţat în cursul acestui an: să vorbească, să meargă, să se joace, să mănânce, să se bucure şi să plângă, să chiuie şi să ţipe, să râdă in hohote şi să se încrunte, să tragă şi să arunce, să ciupească, să muşte şi să pălmuiască, să facă ordine şi dezordine, să imite, să asculte, să cerceteze..... El este Dănuţ al nostru la vârsta de 1 anişor! Iar aceasta este viaţa pe care a descoperit-o alături de noi! De când a venit pe lume, ne-am propus să-i demonstrăm că ceea ce "i se întâmplă", ceea ce va afla mai târziu că se cheamă "viaţă", este ceva frumos! Băiatul nostru să fie fericit! - este scopul nostru ca părinţi şi principala urare pe care i-o facem acum, la ceas aniversar. SĂ FIE MEREU FERICIT! (Indiferent ce-i va aduce această fericire!...)
La sfârşitul acestei luni şi la sfârşitul acestui prim an din viaţa copilului nostru, suntem surprinşi de viteza scurgerii timpului şi puţin nostalgici. S-a încheiat un an minunat, care a trecut "şi greu, şi repede", care ne-a schimbat complet şi definitiv, un an în care am fost "altfel" decât înainte, cu "alte" griji, preocupări şi bucurii..., anul în care am devenit părinţi! Suntem, de asemenea, încrezători şi plini de speranţă pentru viitor. E acelaşi sentiment minunat pe care l-am avut după prima zi şi prima noapte cu Dănuţ acasă: dacă am reuşit să trecem şi de acest "prag" înseamnă că ne descurcăm!
La mulţi ani, Daniel-Cristian!

Luna 11

Timpul trece şi aduce cu el schimbări... Ne apropiem cu paşi grăbiţi de primul anişor! Dănuţ nu va mai fi pentru mult timp BEBELUŞ, ci va deveni COPIL..., un copil minunat, COPILUL NOSTRU!
Luna aceasta ne-a adus alte realizări importante:
În primul rând, "am pornit-o la drum"... Şi ce drum lung avem! Bebe a început să păşească, susţinut. Se deplasează şi singurel, dar ţinându-se de ceva: de grilajul pătuţului, de canapea sau de o măsuţă. De la o zi la alta, aceste "plimbări" sunt din ce în ce mai rapide, mai lejere, mai sigure... Bineînţeles că o astfel de reuşită ne-a umplut sufletele de mândrie, şi nouă, şi lui... Dănuţ a fost atât de entuziasmat la primele încercări încât ar fi vrut să fugă pe propriile-i picioare! Aşadar, primii lui paşi (susţinuţi!) au fost foarte grăbiţi. Ne-a luat ceva timp să-i temperăm pornirea...
Mobilitatea tot mai bună pe care o deprinde bebeluşul nostru i-a permis acum să ne şi "danseze", imitându-ne mişcările. De altfel, începe să ne imite în multe gesturi. Şi e aşa haios!
O altă realizare şi frumoasă surpriză pentru noi este aceea că... Dănuţ ne-a strigat, asociindu-ne cuvintelor "ma-ma" şi "ta-ta"! Iniţial, am fost surprinşi, crezând că e o pură coincidenţă, dar ulterior ne-am convins: "mama" şi "tata" nu mai sunt pentru bebe simple jocuri de sunete, ci... cuvinte, cu sens! De altfel, tot mai multe cuvinte încep să aibă sens, Dănuţ înţelegând din ce în ce mai mult din ce vorbim... Întrebări precum "Unde-i maşinuţa?", "Unde-i căţeluşul?", "Unde-i tati?" îl fac să întoarcă fericit privirea spre "obiectele" numite. De asemenea, înţelegând ce-i spunem, răspunde la comenzi simple: "Ia jucaria!", "Du-te la broscuţă!", "Dă-i drumul!", "Hai la mami!", "Dă mânuţa!" (la îmbrăcat sau spălat!). Aşadar, comunicăm! Micul "vorbăreţ" al familiei intervine, foarte serios, în discuţiile noastre şi, supărat parcă de faptul că nu are prea multe "cuvinte" la dispoziţie, repetă ce ştie cu atâta înverşunare!! Noile combinaţii de sunete, folosite luna aceasta (pe lângă cele vechi, se înţelege), sunt: "do-do", "du-du", "da-du", "duo", "tu-tu", "tot", "(b)uf", "brrr", "trrr", "nu(o)"...
Progrese a înregistrat bebe şi în manevrarea obiectelor. Dacă până acum doar scotea jucăriile din cutie sau săculeţ, luna aceasta ne-a surprins punându-le la loc. Ce copil ordonat! Îl pasionează şi capacele cutiilor sau biberoanelor, pe care încearcă să le pună unde le e locul, dar nu are precizia mişcării pentru a reuşi. Oricum, şi intenţia contează! Puiul de om conştientizează rolul obiectelor, relaţia cauză-efect şi iată că... nu mai duce biberonul cu totul la guriţă, ci încearcă să-i înlăture capacul!
Şi aşa a mai trecut o lună, o lună cu multe împliniri, la sfârşitul căreia suntem fericiţi şi emoţionaţi..., căci mai avem un singur pas până la aniversarea primului anişor de viaţă.

Luna 10

Şi a mai trecut o lună! O lună de nota 10, cum e şi anul în care s-a născut Dănuţ!
Cea mai mare împlinire a acestei luni este aceea că bebeluşul nostru s-a ridicat singurel în picioare, tot în pătuţ, ţinându-se de grilaj! Apoi a reuşit să facă, timid, primii paşi în lateral, singurel în pătuţ. Deşi a luat câteva căzături până a învăţat să-şi ţină echilibrul în această poziţie, Dănuţ nu s-a lăsat descurajat, perseverând cu mândrie şi încăpăţânare. Nu cred că voi putea uita vreodată aceste prime ridicări în picioruşe ale puiuţului nostru, lumina din ochii lui care mă căutau să-mi arate ce a făcut şi chiotele de fericire care veneau după felicitările primite! Cred că este cea mai importantă realizare de până acum. Şi câte vor mai urma!
Dănuţ a învăţat, de asemenea, să facă "pa" cu mânuţa, deşi nu realizează încă semnificaţia acestui gest. Foloseşte mânuţele şi în alte scopuri: pentru a da palme şi ciupi! Iar guriţa... pentru a ne muşca, că doar avem dinţişori! Le luăm ca pe nişte inocente dovezi de iubire.
În limbajul lui bebe s-au mai înscris "cuvintele": "hai-da", "e-te", "ei-da", rostite cu aceeaşi ambiţie!
În ceea ce priveşte joaca, bebeluşul nostru a învăţat "să plimbe" maşinuţa cu roţi şi să scoată jucăriile din săculeţ ori din cutie.
Achiziţii peste achiziţii... formează personalitatea unui copil. Pas cu pas... el se va dezvolta în adultul de mâine! Ce uriaşă responsabilitate pe umerii unui părinte!

Luna 9

O lună frumoasă, memorabilă..., căci din guriţa lui Dănuţ au ieşit două cuvinte mult aşteptate: "ma-ma" şi "ta-ta". Deşi nu le cunoaşte încă sensul, le foloseşte cu înverşunare, spre mândria noastră! Este simpatic şi când spune "da-da", ca o fictivă confirmare a ceea ce face sau ca "răspuns" la o întrebare pe care o primeşte. Pe lângă repetiţiile de două silabe, care predomină în limbajul lui, bebe combină şi silabe diferite: "a-ba", "di-da", "a-da-da"... În plus, ne dă senzaţia că înţelege tot mai mult din ceea ce vorbim cu el!
Nu doar limbajul bebeluşului nostru a evoluat, ci şi abilităţile de mişcare. Dănuţ a început luna aceasta să meargă de-a buşilea, primii paşi făcându-i înapoi şi amuzându-ne tare! În funduleţ stă acum bine, fără sprijin, şi... surpriză!... s-a ridicat în genunchi, în pătuţ, agăţându-se de grilaj. Îi place să stea aşa, să ne urmărească de acolo. Îi place, de asemenea, să se caţere pe unde apucă.
Poziţiile lui de somn au fost întotdeauna haioase, însă acum a adoptat una care le întrece pe toate: pe burtă, cu genunchii ghemuiţi sub el, la piept, şi cu funduleţul în sus, gata parcă s-o ia din loc în patru lăbuţe!
Ne mai lăudăm cu încă doi dinţişori şi... îmbogăţirea meniului cu iaurţel.
La sfârşitul acestei luni suntem plini de speranţă... Îi dorim puiuţului nostru tot ce e mai bun pe lume!

Luna 8

O altă lună, alte progrese... Nu mai suntem mici, creştem mari şi voinici!
Preocuparea principală a lui Dănuţ în cursul acestei luni a fost mişcarea. Mişcare, mişcare şi iar mişcare! Toată ziua se rostogoleşte, se roteşte şi se târăşte pe burtă... A făcut şi primii paşi, susţinut, cu neastâmpăr şi entuziasm, iar spre sfârşitul lunii s-a ridicat în patru lăbuţe de pe burtă. Se balansează cu ambiţie înainte şi înapoi din această poziţie şi ne aşteptăm să pornească curând la plimbare de-a buşilea. În funduleţ stă acum nesprijinit, deşi nu pentru foarte mult timp, ne mai ajutăm încă de perniţe.
Curiosul nostru mic cercetează cu multă răbdare lucrurile şi persoanele. Până şi biberoanele cu tetinele au devenit obiect de cercetare. Iar joaca a devenit mai interesantă: "plimbă" jucăriile pe salteluţa sau pereţii pătuţului, asociindu-le sunete; le atinge uneori şi cu picioarele, privind curios... Ca să nu mai spunem de joaca cu mingea, căci a primit acum prima mingiuţă!  Stă în funduleţ şi o "manevrează" foarte încântat cu picioruşele! E un scump! Parcă îl văd peste câteva luni alergând cu tati după minge...
Luna aceasta i-au apărut şi primii dinţişori..., durere mare! A fost nervos şi plângăcios bebe, ca pe vremea colicilor. Uf! Grea e viaţa de bebeluş, dar frumoasă!
Cât despre alimenaţie, am păpat, printre altele, brânzică de vaci, cu multă plăcere. De reţinut că tot acum am păpat şi... prima bucăţică de hartie, cu aceeaşi plăcere!
Spre sfârşitul lunii i-am vizitat pe bunicii de la Vâlcea... A fost prima "vacanţă" a lui Dănuţ, prima ieşire pe termen mai lung! I-a plăcut la nebunie, căci a avut multe de descoperit acolo.
Iar nouă ne place la nebunie Dănuţ al nostru, îl adorăm! E un înger de copil!

Luna 7

"Bebe Dănuţ e cel mai scump puiuţ" - îi tot spunem îngeraşului nostru, care progresează şi creşte în fiecare zi văzând cu ochii...
Am început să ne "jucăm" cu sunetele, combinându-le în fel şi chip: "di-di", "pă", "ti-ti-ti", "i-chi", "hi-hi", "hei", "te", "i-ba", "e-te".... Mami şi tati "învaţă" limbajul lui bebe, spre distracţia tuturor şi din dorinţa de a se schimba rapid rolurile: bebe să înveţe limbajul nostru! În această comunicare originală şi-a făcut loc un cuvânt de seamă, "Dănuţ", căci băiatul a început să reacţioneze la numele lui. E fantastic să-l strigi pe nume, iar el să se oprească din activitatea lui şi să te privească! Este, probabil, debutul unei comunicări autentice!
În ceea ce priveşte mişcarea, bebeluşul nostru drag e de neoprit. Are o energie şi o mobilitate!!! Se răsuceşte întruna de pe spate pe burtă şi invers, dă să se ridice în funduleţ, nu mai are stare nici în somn şi-l găsim de multe ori dimineaţa pe burtă sau "plecat în deplasare" în partea cealaltă a pătuţului... Spre sfârşitul lunii a început să se târască pe spate. Şi tot acum a luat prima căzătură, din pat..., spre disperarea noastră. Am fost tare speriaţi, şi el, şi noi, dar s-a soldat totul cu bine. Cât de vigilenţi trebuie să fim de acum încolo cu micul "explorator"!
Începe să-şi folosească mânuţele în diferite scopuri, coordonându-şi mişcările cu precizie: întoarce jucăriile pe toate feţele, cercetându-le îndelung, apucă obiecte mici, ţine biberonul, căniţa, linguriţa şi... încearcă să le folosească singur!
În mintea lui bebe "se petrec" multe! Apar semne ale primelor raţionamente logice: se uită la mami în oglindă, apoi în realitate, ne apucă de câte un deget şi ne priveşte imediat să vadă reacţia, când oboseşte să-şi ţină capul stând pe burtă, îl pune pe mâini, să nu-i "cadă" pe altceva şi să se lovească, poate şi faptul că duce biberonul la guriţă e o dovadă a conexiunilor din creier. Posibil să fi existat şi înainte astfel de semne, pe care nu le-am înţeles noi... Nu suntem specialişti, dar învăţăm în fiecare zi să fim părinţi!
E minunat ceea ce ni se întâmplă de când a apărut Dănuţ în vieţile noastre! Ce legătură extraordinară se poate crea între un copil şi părinţii lui!

Luna 6

Şi am ajuns, în sfârşit, la luna 6. Cât am aşteptat pragul acesta! Dănuţ a împlinit acum jumătate de anişor şi ne putem lăuda cu următoarele:
Încep să se contureze preferinţe în gama de activităţi şi obiecte ale bebeluşului nostru. Preferă anumite jucării şi nici nu se uită la altele ori le aruncă plictisit sau chiar nervos; recunoaşte melodii şi se bucură la auzul unora dintre ele; preferă jocurile care implică ascunzători (după câte un cearceaf, o păturică, umbrelă etc.); adoră hârtiile, fie ele colorate, fie albe, şi a învăţat rapid să le rupă.
Îi acceptă în continuare foarte bine pe străini, privindu-i curios, zâmbindu-le şi întinzând uneori mânuţele spre ei. "A dat noroc" cu bebeluşii din cartier şi chiar le-a oferit de câteva ori jucăria din mânuţă, impulsionat de mami.
Este perioada de cercetare a sunetelor! Pronunţă cu interes şi plăcere sunete diferite şi se bucură singur când se aude. Iar dacă îl mai aud şi mami şi tati e tare mândru! Este foarte atent şi la sunetele pronunţate de noi şi ne dăm seama, după reacţie, că începe să înţeleagă cuvinte simple ca: "nu", "sus", "nănică", "păpică", "plimbare", "băiţă".
Dimineaţa ne întâmpină cu câte un zâmbet adorabil, care ne umple sufletele şi ne dă energia pentru întreaga zi. Aşteaptă "relativ" cuminte, în pătuţul lui, să ne trezim sau ne "cheamă" gângurind, iar când ne "întâlnim" bucurie mare!
În legătură cu somnul, se comportă ca un om mare. Adoarme singur (când nu e foarte obosit) şi, surpriză!, a început să se întoarcă singur pe o parte în timp ce doarme. Probabil s-a săturat sărăcuţul să stea întruna pe spate: şi la somn, şi la joacă, şi la masă... Iar la sfârşitul lunii a reuşit performanţa: să se rostogolească de pe spate pe burtică şi invers, spre amuzamentul nostru şi al lui! Aşadar, "se mobilizează" la propriu bebe! Când nu se rostogoleşte, dă să se ridice în funduleţ, nu mai are stare, motiv pentru care am început, tot spre sfârşitul lunii, să-l aşezăm între perne la 80-90* şi să-i ridicăm spătarul căruţului, să vadă şi el lumea la plimbare!
Tot acum "am divorţat" de Suzy, nu mai vrem suzeta, sunt mai gustoase degetele de la mâini, dar şi de la picioare, căci Dănuţ a început să-şi sugă, când are ocazia, şi degetele de la picioare (cu tot cu şosete, dacă nu poate altfel!).
Luna aceasta am îmbogăţit meniul lui bebe cu legume. Nu le-a primit foarte încântat, dar le-a acceptat. Aşteptăm să descoperim şi la acest capitol preferinţe!
În şirul "primelor" acestei luni se mai înscriu şi: prima ieşire din Bucureşti (la bunicii din Moldova) şi prima jucărie de pluş (oferită cadou la împlinirea primei jumătăţi de anişor).
La sfârşitul acestei luni, suntem mândri de bebeluşul nostru...

Luna 5

Dănuţ creşte văzând cu ochii, spre bucuria noastră! Creşte atât fizic, hăinuţele rămânându-i mici rând pe rând, cât şi psihic..., cum o demonstrează comportamentul lui.
Jucăriile îl interesează tot mai mult; le cerceează întruna, le trece dintr-o mână în cealaltă, le aruncă şi le apucă singur de jos; ţine două jucării (încearcă şi pe a treia, dar nu-i ajung mâinile!), iar uneori atinge sau chiar bate jucăriile una de cealaltă.
Se mai "joacă" cu mânuţele şi picioruşele proprii: se trage de degeţele, îşi prinde cu mâinile labele picioarelor şi le trage spre guriţă. Foloseşte mânuţele şi pentru a-şi scoate singur şosetele sau mânuşiţele, ajutându-se uneori, pentru acestea din urmă, şi de guriţă.
Se mai arată interesat de sursele sunetelor: radio, TV, calculator, întorcând capul până le localizează. Produce el însuşi sunete tot mai variate şi mai ciudate: de la şoapte la ţipete de intensitate diferită.
Plimbărica şi băiţa au fost de la început printre activităţile sale preferate. Acum recunoaşte pregătirile specifice uneia sau alteia şi se bucură foarte tare. Se bucură mult şi când îi citim poveşti; adoră să atingă paginile cărţii, să le întoarcă, să privească imaginile şi să asculte vocea care "intonează".
Am început cu succes diversificarea alimentaţiei, bebe a primit cu plăcere noile "alimente" oferite: suc / piure de fructe şi cereale cu lapte. A fost o experienţă amuzantă! Bebeluşul nostru a învăţat să deschidă singur guriţa la cuvintele "gura mare!" sau când vede linguriţa, biberonul, suzeta, sticluţa de Vigantol...
Am început exerciţii de ridicare în şezut şi l-am aşezat din când în când între perne, la 45*. Capul şi-l ţine bine, iar luatul în braţe a devenit mai comod.
La sfârşitul acestei luni suntem încântaţi de îngeraşul nostru...