marți, 22 noiembrie 2011

Luna 12 / 1 an

Cât am aşteptat şi acest "prag", luna 12, şi iată-l trecut, cu bine!
Luna aceasta Dănuţ a făcut primii paşi nesusţinut şi nesprijinit de nimeni şi de nimic. Iniţial  ne-a surprins stând câteva secunde în picioare fără să se ţină de nimic, apoi, la câteva zile, a făcut un pas singurel, în pătuţ; la al doilea deja a căzut! Dar, la puţin timp după prima încercare, "a plecat" 3 paşi, cu braţele ridicate să-şi menţină echilibrul. Şi de atunci "mergem în paşi mărunţi", face singur 4-5 paşi de la o persoană la alta, de la o piesă de mobilier la alta, apoi cade şi râde! E aşa haios... şi fericit de noua lui realizare!
De când a descoperit "plăcerea mersului" şi facilităţile pe care i le oferă, în ciuda căzăturilor pe care le mai ia, bebe nu prea mai vrea să stea în pătuţ; ar sta întruna pe jos, cotrobăind peste tot. Sertare, noptiere, măsuţe... totul este la dispoziţia lui, caută şi cercetează curios, revoltându-se la interdicţii. Ne amuză tare când duce nervos mâna la spate (probabil instinctiv!) la auzul cuvintelor: "Nu! Nu e voie!"
Ne-a mai frapat spiritul de observaţie pe care se pare că l-a dezvoltat. Imediat observă un obiect nou dintr-un şir de obiecte cunoscute. Aşadar, şi memoria "lucrează": recunoaşte lucruri, persoane, jucării şi modul lor de funcţionare etc.
Ne mai lăudăm cu noi "cuvinte" înscrise în limbajul băieţelului nostru: "a-dat", "tat", "a-ia-ia", "na-na".
 Şi cu acestea se încheie "repertoriul" de 1 an al copilului nostru drag, care a învăţat în cursul acestui an: să vorbească, să meargă, să se joace, să mănânce, să se bucure şi să plângă, să chiuie şi să ţipe, să râdă in hohote şi să se încrunte, să tragă şi să arunce, să ciupească, să muşte şi să pălmuiască, să facă ordine şi dezordine, să imite, să asculte, să cerceteze..... El este Dănuţ al nostru la vârsta de 1 anişor! Iar aceasta este viaţa pe care a descoperit-o alături de noi! De când a venit pe lume, ne-am propus să-i demonstrăm că ceea ce "i se întâmplă", ceea ce va afla mai târziu că se cheamă "viaţă", este ceva frumos! Băiatul nostru să fie fericit! - este scopul nostru ca părinţi şi principala urare pe care i-o facem acum, la ceas aniversar. SĂ FIE MEREU FERICIT! (Indiferent ce-i va aduce această fericire!...)
La sfârşitul acestei luni şi la sfârşitul acestui prim an din viaţa copilului nostru, suntem surprinşi de viteza scurgerii timpului şi puţin nostalgici. S-a încheiat un an minunat, care a trecut "şi greu, şi repede", care ne-a schimbat complet şi definitiv, un an în care am fost "altfel" decât înainte, cu "alte" griji, preocupări şi bucurii..., anul în care am devenit părinţi! Suntem, de asemenea, încrezători şi plini de speranţă pentru viitor. E acelaşi sentiment minunat pe care l-am avut după prima zi şi prima noapte cu Dănuţ acasă: dacă am reuşit să trecem şi de acest "prag" înseamnă că ne descurcăm!
La mulţi ani, Daniel-Cristian!