O altă lună frumoasă se încheie, lăsându-ne mai bogaţi... cu noi achiziţii, experienţe şi emoţii.
Băiatul nostru vesel şi mereu curios şi- a însuşit alte câteva cuvinte: "pa-ce" [place], "na-ni" / "na-na", "a-pa", "di-dii" [dinţii], "tuut" [şut], "du-du" [minge (ciudată asociere!)], "ca-ca", "gâ-di", "ui-te", "di" [doi], "tei" [trei]. Deşi ultimele două cuvinte notate nu sunt folosite conştient, cu semnificaţiile corespunzătoare, cred că se conturează în "căpşorul" lui Dănuţ conceptul de numărătoare. Îi place să "numere" obiectele de acelaşi fel, scoţându-le din cutii şi reaşezându-le în timp ce spune "di", "tei"... Adoră pentru acestă "activitate" cleştii de rufe! Şi adoră, de asemenea, să o ajute pe mami la întins rufele pe sârmă, fiind prilej de numărat cleşti.
Mami are, de altfel, ajutor de nădejde în multe treburi casnice, cu Dănuţ: băiatul îşi scoate singur din noptieră suportul de biberon, până să ajungă mami cu lăpticul; şterge praful când prinde o cârpă sau un şerveţel sau şterge apa care s-a vărsat pe jos; vrea să dea cu mătura, dar nu prea are acces la ea... Este surprinzător cum înregistrează toate gesturile noastre şi le imită! Tot prin imitaţie, încearcă să mănânce singur, să se pieptene, să-şi pună căciuliţa, să se îmbrace şi să se dezbrace, dar mai are încă, fireşte, nevoie de ajutor! Mai amuzant este când imită mişcări de dans, de la noi sau din primele lui "videoclipuri" (cu Gummy Bear)!
În ceea ce priveşte socializarea, s-a rezolvat de la sine teama faţă de ceilalţi copii şi faţă de străini. Acum Dănuţ împarte jucăriile cu vecinii de cartier şi "vorbeşte" fericit cu ei, pe limba lui. A învăţat să dea şut în minge şi joaca de afară a devenit mult mai interesantă. Deja am sortat jucărille, având unele speciale pentru afară: mingi, maşinuţe de tras, jucării de împins, găletuşă şi forme pentru nisip.
Şi uite aşa am ajuns la jumătatea celui de-al doilea anişor! Puiul de om creşte şi ne bucură în fiecare zi!
